vártă (vắrți),
s.f. –
1. Pază,
gardă, custodie. –
2. Închisoare, temniță. Germ.
Warte, prin intermediul
pol.
warta (Cihac, II, 538; Miklosich,
Slaw. Elem., 16).
Sec. XVII, în Mold., înv. Este dubletul lui
vardà, s.f. (
gardă), din mag.
varda, varta (Gáldi,
Dict., 168), cf. bg.
varda „
gheretă”; și a lui
varda, interj. (atenție,
păzea), din ngr. βαρδα (Candrea). – Der.
vardist (var.
vardian), s.m. (paznic), cf.
g(v)ardist.