adj. – Care durează de mult, antic. Mr., megl. vecl’u. Lat. vĕclus, formă populară în loc de vĕtŭlus (Diez, I, 440; Cipariu, Gram., 47; Pușcariu 1868; REW 9291), cf. vegl. vieklo, it. vecchio, prov. vielh, fr. vieil, sp. viejo,port. vehl. – Der. învechi (var. înv. vechi), vb. refl. (a devenivechi; a se uza, a se strica); vechime, s.f. (antichitate, timpurivechi); vechitură, s.f. (antichitate; lucru vechi); vechie, s.f. (antichitate); străvechi, adj. (antic, durabil), cf. it. travecchiezza.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies. Mai multe detaliiOK