vecín (-nă),
adj. –
1. Apropiat, alăturat, proxim, imediat. –
2. (S.m.) În Mold., înv.,
supus în slujba feudalului. Mr.
vițin, istr.
vecin. Lat.
večῑnus (Pușcariu 1869; Rew 9321), cf. vegl.
vicain, it.
vicino, prov.
vezin, fr.
voisin, cat.
vehi, sp.
vecino, port.
vizinho. – Der.
vecină, s.f. (
femeie care
locuiește în
apropiere);
vecinătate (mr.
viținătate), s.f. (proximitate,
apropiere; starea de
vecini dependenți de proprietarii de pămînt), posibil din lat.
vῑcῑnĭtātem (Pușcariu 1870);
vecini, vb. (a fi
vecin; a
face pe cineva servil), înv.;
vecinie, s.f. (condiția de
iobag supus) înv.;
învecina, vb. refl. (a fi
vecin);
vecinaș, s.m. (înv.,
vecin,
supus);
vecinesc, adj. (de vasal, de
supus).