vijelíe (-íi),
s.f. – Uragan,
furtună. – Var Olt.
vijulie, Mold.
vijelie. De la
vîjîi „a
urla vîntul
sălbatic”
poate prin intermediul unei var. expresive neatestate,
*vîjili. Legătura cu sl.
vijalica „
furtună” (Cihac, II, 456) nu este posibilă foneticește; cu mag.
zsivaj „tumult” (Scriban) este improbabilă. Tiktin consideră imposibilă apropierea
acestui cuvînt la
rădăcina vîj;
dar motivele lui nu sînt suficiente. – Der.
vijelios, adj. (furtunos, deslănțuit).