vítreg (-gă),
adj. –
1. Se
zice despre anumite
grade de rudenie prin afinitate. –
Mamă vitregă. –
Frate vitreg. –
2. Contrarm
dușman, ostil. – Var.
vitrig. Lat.
vῑtrĭcus (nu
vĭtrĭcus) „
tată vitreg” (Cipariu,
Gram., 30; Pușcariu 1914; REW 9400), cf. logud.
bídrigu, bítricu, calabr.
vitrico, alb.
vitruk, viter, vitkur. Pentru
valoarea exactă a vocalei accentuate, cf. Tagliavini,
Mélanges N. Roques, III, 255-64; nu se justifică observația lui Domasckhe,
Jb., XXII, 151 și Tiktin, care considerau acest cuvînt
drept cultism.
Comun în Munt., Mold. și Trans. de N (
ALR, I, 254). – Der.
vitregie, s.f. (dușmănie, ostilitate, răutate). – Din
rom. provine bg.
vitrig (Capidan,
Raporturile, 230).