zăhăí (-ăésc, -ít),
vb. – A
supăra, a
sîcîi, a hărțui. – Var.
zăvăi. Rut.
zahaiti (Candrea; Scriban). Legătura cu der. sl.
iti „a
merge” (Cihac, II, 468; Tiktin) este dubioasă. – Der.
zăhăială, s.f. (
supărare,
piedică; neliniște, tulburare). În Mold. și Trans. de N.