zăpsí (-sésc, -ít),
vb. – A
prinde, a surprinde. Origine incertă. Pare a fi sb.
zabŭšiti „a
afla, a
găsi”
caz în care este dubletul lui
zăpuși. Această der., semnalată
deja de Philippide,
Principii, 17,
ar fi mai convingătoare
dacă s-
ar confirma
forma zăpși, menționată de acest
autor și care nu
apare în dicționare. Apropierea de
zapt (
Iordan,
BF, II, 195), interesantă, suscită aceeași îndoială fonetică. Der. de la
a găjbi (Tiktin) sau din letonul
zapstit „a
prinde” (Scriban) nu este convingătoare.