zăbávă (-ắvi),
s.f. – întîrziere, încetineală,
răgaz. Sl. (bg., sb., sl.,
rus.)
zabava (Miklosich,
Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 467). – Der.
zăbavnic, adj. (
încet, greoi), din sl.
zabavinŭ cu suf.
-nic, cf. bg.,
rus.
zabavnik; zăbovi (var.
zăbăvi), vb. (a întîrzia, a tărăgăna, a amîna, a tîndăli, a
lucra de mîntuială, a se ocupa, a-și
pierde vremea; a se întreține), megl.
zăbovés, din sl.
zabaviti, bg.
zabavjam (
o în
loc de
a datorită labialei anterioare, cf.
poposi);
zăboveală, s.f. (întîrziere, încetineală);
zăbovitor, adj. (
încet, greoi).