sbor (zbóruri),
s.n. –
1. Reuniune, ședință. –
2. (
Banat)
Adunare,
culegere. –
3. Tîrg,
piață. –
4. (Mold.)
Veghe. Sl., cf. bg., sb.,
rus.
sbor, pol.
zbor (Tiktin; Candrea). Este dubletul lui
sobor, s.n. (reuniune, ședință;
sinod, conciliu, comunitate), din sl.
sŭborŭ (Cihac, II, 235). – Der.
sborî, vb. (
Banat, a vorbi, a discuta);
sbornic, s.n. (
culegere), din bg.
sbornik;
sobornic(esc), adj. (sinodal; ecumenic);
sboriște, s.f. (înv.,
piață publică, for), din sl.
sŭborište;
stobor, s.n. (Olt., reuniune),
confundat cu
stobor „
loc îngrădit”.