ZBUCIUMÁ
,
zbúcium, vb. I. ~ (din
smâc, prin intermediul evoluției:
smăcina >
*sbăcina >
*sbucina și încrucișare formală evidentă cu
bucium1 [; sau din lat.
bucināre; sau din
bucium1,
fără a-i
putea însă explica semantismul] – din
rom. provine ngr.
μπουτσμω̃)