zurbá (-ále),
s.f. –
Revoltă, răscoală. – Var. mr.
zorba. Tc. (per.)
zorba (Șeineanu, II, 391; Lokotsch 2224; Ronzevalle 97), cf. ngr. ζορμπᾶς, sb.
zorba. – Der.
zurbalîc (var. înv.
zorbalîc), s.n. (rebeliune,
discordie,
ceartă), din tc.
zorbalik;
zurbagiu, adj. (răzvrătit, rebel; scandalagiu);
zurbavă, s.f. (
ceartă, dispută, diferend), în Mold., prin contaminare cu
gîlceavă;
zurbaliu, adj. (rebel);
zurbălui, vb. (a se răscula).