DEVIÁ
vb. I. intr. 1. A se
abate, a se îndepărta de la o anumită
direcție.
2. (
Fig.) A se
abate, a se depărta de la
subiect; (
p. ext.) a începe să facă lucruri necorecte, a
desconsidera cinstea,
corectitudinea. [Pron.
-vi-a, p.i. 3,6
-iază,
ger.
-iind. / < fr.
dévier, it., lat.
deviare].