DISLOCÁ
vb. I. tr., refl. A (se) urni, a (se) mișca din loc, a (se) strămuta. ♦ A scoate sau a face să iasă din încheieturi, a (se)
dezarticula, a (se)
luxa. ♦ (
Mil.) A (se) mișca, a (se) porni dintr-un anumit loc. ♦
refl. (
Despre terenuri) A se
deplasa. [P.i.
dislóc, 3,6
-că. / cf. it.
dislocare, fr.
disloquer].