s.f. Acțiunea de a (se) dizolva și rezultatul ei; disoluție. ♦ (Jur.) Încetare a existenței unei organizații ca persoană juridică. [< dizolva].
vb. I. tr., refl. 1. (Despre un corp, o substanță) A (se) amesteca, topi într-un lichid sau într-un gaz, obținând(u-se) o soluție omogenă, a (se) dispersa într-un lichid sau într-un gaz. 2. (Despre o societate, o adunare etc.) A (se) desființa, a-și înceta activitatea. [P.i. dizólv. / < lat., it. dissolvere].