definiția dura definiție dex

dura

găsește rime pentru dura
Cuvinte apropiate: aură, bura, bură, bură, cura (1 curez), cura (1 cur), cură, dara, dară, dâra, dâră, dubă, ducă, ducă, dudă, dulă, dumă, dună, după, dur, dura (interj.), dura (vb.), durac, dural, duran, durat, dură, durăi, durăi, durăt, durd, durdă, durea, duro, duva, duză, fura, gură, hură, iură, jura, jură, mura, mura, mură, pură, rură, sura, șură, șură, tura, tură, țura, ura, ura, ură

DURÁ3,

pers. 3 durează, vb. I. Intranz. 1. (Despre acțiuni în desfășurare) A ține un anumit timp, a se desfășura într-o anumită perioadă de timp. ♦ A persista, a dăinui, a se menține. 2. (Despre lucruri) A se menține (multă vreme) în stare bună; a fi trainic. – Din fr. durer, lat. durare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia dura

DURÁ2,

durez, vb. I.Tranz. 1. A construi, a zidi, a clădi. ♦ A așeza un stog, o claie etc. 2. A face, a confecționa, a alcătui (un obiect). 3. A aprinde focul. – Lat. dolare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia dura

DÚRA1

interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de un lucru care se rostogolește sau se învârtește repede. ♢ Loc. adv. De-a dura = peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul. ♢ Expr. Dur în jos, dur în sus sau dur la deal, dur la vale sau dur în car, dur în căruță sau dur încoace, dur încolo, exprimă o mișcare continuă sau un schimb de vorbe prelungit, o ezitare, o chibzuire îndelungată. [Var.: dur interj.] – Onomatopee.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia dura

DÚRA1

interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de un lucru care se rostogolește sau se învârtește repede. ♢ Loc. adv. De-a dura = peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul. ♢ Expr. Dur în jos, dur în sus sau dur la deal, dur la vale sau dur în car, dur în căruță sau dur încoace, dur încolo, exprimă o mișcare continuă sau un schimb de vorbe prelungit, o ezitare, o chibzuire îndelungată. [Var.: dur interj.] – Onomatopee.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia dura

DURÁ

vb. 1. v. dăinui. 2. v. menține. 3. a ține. (Spectacolul ~ două ore.) 4. a se păstra, a rezista, a ține. (O încălțăminte care ~ mult.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia dura

DURÁ

vb. v. construi.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia dura

A dura

≠ a strica, a demola
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia dura

dúra/dur

interj.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dura

durá

(a construi, a face, a se desfășura în timp) vb., ind. prez. 1 sg. duréz, 3 sg. și pl. dureáză
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dura

dúra/dur

interj.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dura

dúra/dur

interj.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dura

DÚRA

interj. v. DUR2. ♢ De-a dura de-a rostogolul; de-a berbeleacul. /Onomat.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dura

A DUR//Á2 ~éz

intranz. 1) (despre acțiuni) A se desfășura în timp; a ține; a continua; a se prelungi. 2) A-și perpetua existența; a continua să fie; a dăinui; a stărui; a persista. /<fr. durer, lat. durare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dura

DURA MÁTER

n. anat. Membrană externă, fibroasă și rezistentă a meningelui. /<lat. dura-mater
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dura

A DUR//Á1 ~éz

tranz. 1) (clădiri, case etc.) A realiza prin lucrări de construcție; a ridica; a clădi; a zidi; a înălța; a construi; a edifica. 2) (stoguri, girezi, dăi) A ridica prin așezarea materialului în straturi; a clădi. 3) (obiecte) A produce prin muncă. 4) (foc) A face să se aprindă. /<lat. dolare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dura

DURA MÁTER

n. anat. Membrană externă, fibroasă și rezistentă a meningelui. /<lat. dura-mater
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dura

DURA MÁTER

n. anat. Membrană externă, fibroasă și rezistentă a meningelui. /<lat. dura-mater
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dura

DÚRA

interj. v. DUR2. ♢ De-a dura de-a rostogolul; de-a berbeleacul. /Onomat.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dura

durá (duréz, durát),

vb. – 1. A ciopli lemnul. – 2. A edifica, a construi. – Mr. dor, durari. Lat. dolāre (Cihac, I, 84; Pușcariu 560; Candrea-Dens., 524; REW 2718), cf. alb. duruem, calabr. dulare, sp. dolar. – Der. durătură, s.f. (surcele de cioplitură, așchii).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia dura

DURÁ

vb. I. tr. 1. A ține, a se desfășura un anumit timp, o anumită perioadă. 2. A dăinui, a se menține. 3. A se menține în viață, a trăi. 4. (Despre obiecte) A fi trainic, tare, rezistent, durabil. [< fr. durer, it., lat. durare].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia dura

DURÁ

vb. tr. 1. a ține, a se desfășura un anumit timp. 2. a dăinui, a persista, a fi rezistent, durabil. (< fr. durer, lat. durare)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia dura

a da de-a dura

expr. (er. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia dura

a se da de-a dura

expr. 1. (er. – d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat. 2. a pleca; a dispărea.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia dura

de-a dúra

loc. adv.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dura

de-a dúra

loc. adv.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dura

de-a dúra

loc. adv.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dura

DUR1, -Ă

, duri, -e, adj. 1. (Despre corpuri solide) Greu de zgâriat sau de străpuns; tare. 2. (Despre ape) Care conține săruri (de calciu și magneziu) peste limita admisă pentru apele potabile industriale. 3. (În sintagma) Consoană dură = consoană a cărei articulație nu conține nici un element palatal. 4. Fig. Aspru; sever; violent, brutal, crud. – Din fr. dur, lat. durus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia dura

DUR2

interj., v. dura1.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia dura

DUR

adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia dura

DUR

adj. 1. v. tare. 2. agresiv, bătăios, brutal, coleric, impulsiv, iute, nestăpânit, violent, (fam. fig.) belicos. (Un om, un temperament ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia dura

DUR

adj. v. major.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia dura

DUR

adj. v. câinesc, drastic, greu, răstit, ridicat, sever, tare.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia dura

Dur

≠ moale, maleabil
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia dura

dur

adj. m., pl. duri; f. sg. dúră, pl. dúre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dura

DUR2

interj. reg. (se folosește pentru a reda zgomotul unui obiect ce se rostogolește) ♢ Dur în jos, dur în sus (sau dur încoace, dur încolo) a) se spune despre o mișcare continuă dintr-o parte în alta, despre o agitație fără rost; b) se spune despre un schimb de păreri continuu și contradictoriu. /Onomat.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dura

DUR1 ~ă (~i, ~e)

1) (despre corpuri solide) Care nu se lasă a fi distrus cu ușurință; rezistent la actiunea unor forțe din exterior; tare. 2) Care este greu de suportat. Climă ~ă. Pedeapsă ~ă. 3) (despre apă) Care conține săruri peste limita admisă; aspru. 4): Consoană ~ă consoană a cărei articulație nu conține nici un element palatal. 5) fig. Care se caracterizează prin lipsă de indulgență; sever; aspru; exigent. /<fr. dur, lat. durus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dura

dur (dúră),

adj. – Tare, aspru. Lat. durus (sec. XIX). – Der. dura, vb. (a ține, a fi, a dăinui); duritate, s.f. (tărie, rezistență); durabil, adj. (care durează); durabilitate, s.f. (trăinicie, rezistență); durată, s.f. (interval, răstimp), din it. durata, sau traducere din fr. durée.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia dura

dur

interj. – Exprimă zgomotul produs de rostogolirea unui obiect rotund. Creație expresivă. – Der. dur(a)-vur(a) (var. tura-vura), adv. (inutil, degeaba); dură, s.f. (felie, bucată rotundă; Olt., dans popular); de-a dura, adv. (de-a rostogolul); duriță, s.f. (rotiță, stea la pinteni); durigă, s.f. (roată, scripete); duriga, vb. (Trans., a arunca; a face să se rostogolească); durilă, s.f. (Olt., mîner de definitie/vârtelniță">vîrtelniță); durui (var. durăi, durdui), vb. (a se rostogoli cu zgomot; Trans. de Vest, a tuna), a cărui ultimă formă indică o confuzie cu dudui); durăt (var. durăit, duruit), s.n. (Mold., larmă, harababură); durăitură, s.f. (harababură); duruitoare (var. durăitoare), s.f. (morișcă; cascadă); durduca, vb. (a învîrti), rezultat din încrucișarea cu durdă; durdulica, vb. (Trans., a învîrti), cuvînt identic cu cel anterior, cu infixul expresiv -li; durligi, s.m. pl. (Mold., picioare), pare o încrucișare a lui durigă cu definitie/târlici">tîrlici (cf. Bogrea, Dacor., IV, 812).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia dura

DUR, -Ă

adj. 1. Tare, solid; greu de străpuns, de zgâriat. ♢ (Fon.) Consoană dură = consoană care nu are nici un element palatal în articulația ei. 2. (Despre ape) Bogat în săruri, cu mare proporție de săruri. 3. (Fig.) Aspru; crud, neomenos. [< fr. dur, it. duro, lat. durus].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia dura

DUR1

adj. (muz.) major. (< germ. dur)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia dura

DUR2, -Ă

adj. 1. (despre corpuri) tare, solid; greu de străpuns, de zgâriat. ♦ consoană ~ă = consoană care nu are nici un element palatal în articulația ei. 2. (despre ape) cu mare proporție de săruri de calciu și magneziu. 3. (fig.) aspru; crud, brutal. (< fr. dur, lat. durus)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia dura

DÚRĂ,

dure, s.f. Roată, rotiță (metalică masivă); spec. rotița scripetelui de la ițele războiului de țesut. – Cf. dura1.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia dura

DÚRĂ

s. v. rotiță.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia dura

dúră

s. f., g.-d. art. dúrei; pl. dúre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dura

DÚR//Ă ~e

f. Roată (sau rotiță) având numai gaura din centru. /Din dur
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dura
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar