EPONÍM
s.m. Magistrat care, în cetățile Greciei
antice și în vechea Romă,
dădea numele său anului; (mai ales) primul dintre cei nouă
arhonți ai Atenei sau unul dintre cei doi
consuli ai Romei, care
dădea numele său anului. //
adj. Care dă numele său unui loc, unui oraș etc. [< fr.
éponyme, cf. gr.
epi – pe,
onoma – nume].