bi-
Prefix de origine neol., care
indică în principiu reduplicarea
ideii exprimate în continuare. În
practică, însoțește adesea
cuvinte care,
ele singure, nu
sunt folosite în
rom.:
bicolor, bilinguu, biman, bimestru, etc.
față de formațiile pe
baza cuvintelor care au și
uz independent:
bilateral, bimensual, bioxid, etc. Lat.
bis mai
ales prin intermediul fr.
bi-.