botezá (botéz, botezát),
vb. –
1. A (se)
supune botezului. –
2. A pune
nume. –
3. A
muia, a îndoi cu
apă. – Mr.
batiz, bătizări, megl.
pătedz, pătidzare; istr.
botez. Lat.
baptizāre (Pușcariu 212; REW 939; Candrea-Dens., 168;
DAR); cf.
alb.
pakëzań, it.
batteggiare (aberg.
bateza), prov.
batejar, v. fr.
batoyer, cat.
batejar, sp.
bautizar,
port.
baptizar. Este cuvînt de
uz general (ALR 213). Reducerea
grupului lat.
pt este
efectul unei disimulări a labialelor (Rosetti-
Graur,
BL, III, 72); Candrea,
Élements, 9 și Pușcariu,
Lat. li., 9, încercaseră s-o explice presupunînd că
termenul intrase mai tîrziu în
rom., din it. Der.
botejune, s.f. (botez);
botez s.n. (ritual
creștin de
primire a cuiva printre credincioșii
bisericii; baie;
apă sfințită)
botezat, s.m. (
creștin);
botezătoare, s.f. (înv.,
cristelniță);
botezător, adj. (care
botează; Sfîntul Ioan Botezătorul);
nebotezat, adj. (
păgîn,
evreu;
curat,
fără a fi
amestecat cu
apă). Cf.
Bobotează.