bungét (-turi),
s.n. –
Pădure deasă, desiș. Origine necunoscută-
Poate fi în legătură cu
alb.
bungu, bunk „
stejar”. Hasdeu,
Col. Traian, 1877, 577,
îl considera dacic;
apoi, în
Cuv. din Bătrîni, I, 245 (cf. Cihac, II, 715 și
DAR)
îl deriva din
alb. În
schimb, Meyer 54; Philippide, II, 703 și Rosetti, II, 112, stabilesc doar această legătură, care nu este în
mod inevitabil de la
cauză la
efect.