catrință (catrínțe),
s.f. –
Șorț,
fustă din
două bucăți. – Var.
cătrință, cotrință. < Origine expresivă, ca în alte
cuvinte care înseamnă „cîrpă”, cf.
treanță, fleoarță, hanță, buleandră etc. și var.
cotreanță „cîrpă”
femeie de moravuri
ușoare; cu același semantism ca toate
cuvintele din această
clasă. A
fost interpretat ca un der. dim. al
numelui feminin
Catrina (Scriban);
lipsește însă explicația semantică. Mag.
katrinca, kotroncz (DAR) provine probabil din
rom., ca și țig.
katrinka. Cihac, II, 488,
creează o legătură cu
pol.
katan(k)a „
fustă”, lituan.
katenka „corsaj”, care
par a fi și
ele dim.
ale aceluiași
nume. – [
1561]