dedá (dedáu, dedát),
vb. –
1. A se dedica, a se consacra. –
2. A se obișnui, a se familiariza. Origine incertă. Se consideră în
general ca reprezentant
direct al lat.
dedĕre, prin intermediul unei var. vulg. *
dedāre (Pușcariu 493; Candrea-Dens., 472; REW 2511; Candrea; Rosetti, I, 167) nu este însă
atestat uzul său popular, sau anterior
sec. XIX. După Tiktin și Scriban,
ar fi formație neol., pe
baza lui
da. Cel de al doilea sens pare a autoriza mai
curînd prima opinie.