dobîndí (-désc, -ít),
vb. –
1. A cîștiga, a obține. –
2. (Înv.) A obține
victoria, a
învinge. –
3. A obține, a
căpăta. Sl.
dobyti, dobǫdǫ „a cîștiga” (Miklosich,
Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 96). – Der.
dobîndă, s.f. (înv. și Trans., cîștig,
folos; profit, utilitate;
sumă plătită pentru un
împrumut), deverbal;
dobînditor, s.m. (
persoană care dobîndește ceva). Mag.
debonda „dobîndă” pare a proveni din
rom. (Edelspacher 12), ca și
dobanda în
limba bulgarilor din Trans. (Miklosich,
Sprache, 121). Cf.
dobitoc.