eclesiárh (eclesiárhi),
s.m. – Cleric, sacristan. –
2. Portar. –
3. (Înv.)
Călugăr care
administra veniturile
mănăstirii. – Var. (înv.)
(e)clisiarh, (Trans.)
clisar. Ngr. ἐϰϰλησιάρχης, de la ἐϰϰλησία „
biserică” (Murnu 19).
Sec. XVII. – Der.
eclesiarhie (înv.,
eclesiarșie), s.f. (administrarea veniturilor unei
mănăstiri). –
Fac parte din aceeași familie:
eclesie, s.f. (Trans., parohie), din lat.
ecclesia (
sec. XIX);
eclesiast, s.m. (
parte a
Bibliei atribuită lui Solomon), din ngr. ἐϰϰλησιάστης;
eclesiastic, adj. (bisericesc), din ngr. ἐϰϰλησιαστιϰός.