definiția fara definiție dex

fara

găsește rime pentru fara
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: afară, ara, ăra, bara, bară, cara, căra, câră, dara, dară, dâra, dâră, fală, famă, fana, far, farad, fară, farbă, farbă, fard, farda, farf, farsă, fart, farta, fașă, fașă, fata, fată, față, faxa, fază, făraș, fără, fărma, făta, făța, fârtă, fârță, fâsă, fâță, fiară, fora, fura, gara, gară, gâra, hara, hâră, iară, mâră, nara, nară, oară, oară, para (vb.), para (s.f.), para (elem. de comp.), pară, păra, pâră, pâră, rara, săra, săra, sără, sfară (ceartă), sfară (fum), șfară, șfară, tara, tară, târă, țară, țâră, vara, vară, vară, văra, zară
Cuvinte apropiate: afară, ara, ăra, bara, bară, cara, căra, câră, dara, dară, dâra, dâră, fală, famă, fana, far, farad, fară, farbă, farbă, fard, farda, farf, farsă, fart, farta, fașă, fașă, fata, fată, față, faxa, fază, făraș, fără, fărma, făta, făța, fârtă, fârță, fâsă, fâță, fiară, fora, fura, gara, gară, gâra, hara, hâră, iară, mâră, nara, nară, oară, oară, para (vb.), para (s.f.), para (elem. de comp.), pară, păra, pâră, pâră, rara, săra, săra, sără, sfară (ceartă), sfară (fum), șfară, șfară, tara, tară, târă, țară, țâră, vara, vară, vară, văra, zară

fáră

s.f. – Castă, rasă. – Mr. fară. Ngr. φαρα, cf. alb. farë (Meyer 100; Philippide, II, 641), bg. fara (Berneker 279). Pare să provină din longob. fara (Pușcariu, Dacor., VII, 293; Giuglea, Dacor., II, 396; DAR), și a fost citat ca element v. germ. în rom., nejustificat, se pare, întrucît este vorba de un cuvînt împrumutat dintr-un idiom balcanic, în epocă recentă. În același timp, este cuvînt incert, întrebuințat de patru ori de Petru Maior, care folosește adesea cuvinte mr. (și acesta pare a fi cazul lui fară) și o dată într-un text popular din Hațeg, în care este posibil să fie o pătrundere a mr. După Mladenov 660, cuvîntul ar fi de origine tc.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia fara

fắră

prep. – 1. Lipsit de. – 2. În afară de, fără a ține seama. – 3. (Conj.) Ci, dar. – Var. făr’. Mr. fără, megl. făr, fǫr, fară, istr. făr de. Lat. fŏrās (Pușcariu 581; Candrea-Dens., 549; REW 3431; DAR); cf. vegl. fure, it. fuora, fuori, prov. for(a)s, v. fr. fors, (fr. hors), sp. fuera, port. foras. Var. făr ar putea reprezenta lat. foris. Cf. și afară. – Intră în compunerea anumitor cuvinte, ca fărărelege, s.f. (nelegiuire), format pe baza sl. bezakonije; fărălegi, vb. (înv., a comite un sacrilegiu sau o nelegiuire).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia fara
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar