goz (-oáze),
s.n. –
1. Rest, reziduu. –
2. (Înv.) Ticăloșie, fărădelege. – Var.
goază, gozură. Mag.
gaz (
DAR). – Der.
gozărău, s.n. (
gunoi);
gozamete, s.m. (
gunoi), din mag.
gazamatya;
gozorar, s.m. (gunoier);
gozar, s.m. (Trans.,
persoană care
face trafic cu reziduurile din
minele de
aur).