hîră (hấre),
s.f. –
1. Tuse. –
2. Babă. –
3. La
oi, rîie. Creație expresivă, cf.
hîr „imitarea scrîșnetului”,
hîrîi „a
mîrîi”; încrucișat cu sl.
chyrĭ. – Der.
hîrlav, adj. (
corupt,
stricat), cf. bg.
hărljav „răpciugos”;
hirav (var.
firav, ghirav, jirav), adj. (
slab, sfrijit, neputincios), probabil de la un sl.
*chyravŭ (Cihac, II, 139;
DAR; Conev 90; Pușcariu,
Dacor., V, 600).