joi
s.f. –
Ziua a patra a săptămînii. – Mr.
gioi(a), megl.
joi. Lat.
(dies) Iōvis (Diez, I, 213; Pușcariu 911; Candrea-Dens., 906; REW 4594;
DAR); cf. it.
giove(di), prov.
jous, fr.
jeu(di), sp.
jueves. Der.
joian (var.
jo(i)can), s.m. (
nume dat de
obicei boilor care se
nasc într-o joi);
joică, s.f. (
nume de
vacă);
joimăriță, s.f. (ființă imaginară cu puteri malefice care
le amenință pe
femeile leneșe;
obicei popular, conform
căruia un
flăcău merge din
casă în
casă, prefăcîndu-se că este un
duh rău), de la
joia mare sau
joimari.