livádă (livézi),
s.f. –
Imaș,
pășune,
pajiște. – Var.
livade, (Munt.)
livede. – Mr.
livade. Ngr. λιβάδι(ον), prin intermediul sl.
livada (Miklosich,
Slae. Elem., 28; Miklosich,
Lexicon, 336; Cihac, II, 174; Pușcariu,
Lr., 260), cf. v. sb.
livada, livadije (Berneker 771; Vasmer,
Gr., 91), bg., sb., cr.
livada, rus.
levada. Der.
direct din ngr. (Roesler 571; Murnu 33;
Pascu, II, 58), este, și ea, posibilă.