meditá (meditéz, meditát),
vb. –
1. A gîndi. –
2. A
prepara, a da
lecții în particular. Fr.
méditer; și pentru sensul al doilea lat.
meditari cu sensul de „a exercita, a pregăti”,
comun în
limba clasică (observațiile lui
Graur,
BL, XIV, 109 nu sînt izbutite). – Der.
meditativ, adj.;
meditațiu(n)e, s.f. (gîndire profundă;
lecție particulară), din fr.
méditation;
meditator, s.m. 9profesor particular);
premedita, vb., din fr.
préméditer.