ológ (oloágă),
adj. –
1. Paralitic, damblagiu de
picioare. –
2. Defectuos, incomplet. –
3. (
Planta)
pitică în comparație cu celelalte din
specia ei. – Mr.
ulog. Sl., cf.
rus.
ulogij (Tiktin; Miklosich,
Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 227; Conev 90), bg.
ulogarka, sb.
ulogi „
podagră”,
alb.
uljok, uljogu. Der.
direct din
rusă nu e posibilă, avînd în
vedere mr. și
alb. – Der.
ologi, vb. (a paraliza, a împuțina, a
răni);
ologie (var.
ologeală), s.f. (paralizie,
dambla).