pălí (pălésc, pălít),
vb. –
1. A
arde. –
2. (Refl.) A se
arde, a se pîrli. –
3. (Refl.) A se
încinge, a se
usca, a se
consuma. –
4. A se veșteji, a se
ofili. –
5. A emite
căldură. –
6. A
trage cu
arma, a
lovi, a ținti, a
ochi. –
7. A surprinde. –
8. A surveni, a
veni pe neașteptate. – Mr.
pălescu, pălire, megl.
palés, păliri. Sl.
paliti, palją „a
arde” (Miklosich,
Slaw. Elem., 35; Miklosich,
Lexicon, 553; Cihac, II, 249), cf. bg.
palja, cr.
paliti. – Der.
pală (mr.
pală), s.f. (
adiere,
val;
șir, rînd, serie;
postată,
porție de
paie care se
apucă cu
furca;
strat de
cărămizi, de tencuială;
capriciu,
toană), cf.
ceh.
pala „
arșiță”,
alb.
paljë „serie”, mag.
palla „
șir de
iarbă cosită” (der. din lat.
*palula, Giuglea,
Dacor., II, 819 nu e posibilă, cf. REW 6154);
palie, s.f. (
suflare,
adiere), cuvînt folosit de D. Zamfirescu,
poate în
mod greșit, în
loc de
pală;
Pălie, s.f. (sărbătoare de Sf. Ilie, 20
iulie, respectată datorită
fricii de
foc și de
ardere a recoltelor);
palici, s.n. (
ardere; Mold.,
pahar de
țuică);
palincă, s.f. (Trans.,
țuică), din slov.
palinka, cf. mag.
pálinka, bg.
palink, pol.
palenka;
păliciune (var.
pălitură), s.f. (
ardere);
păliș, adv. (Olt.,
oblic);
pălișat, adj. (Olt.,
oblic);
paliz, s.n. (înv.,
apoplexie). Scriban,
Arhiva, XV, 445 și REW 6166
par să
confunde pe
păli „a
arde” cu
păli „a se
face palid”, care este neol. Cf.
pălăi și der. sale expresive.