partál (-luri),
s.n. –
1. Un
sfert dintr-un
animal sacrificat. –
2. Lot, parcelă de pămînt. Bg.
partalavŭ (Candrea). Der. din lat.
quartārius (Pușcariu 1273) nu e probabilă. Tiktin se gîndea la o încrucișare dintre
parte și germ.
Viertel, cf.
fîrtal. – Der.
partam, s.n. (
parte,
bucată), probabil prin încrucișare cu
hartan. După Jokl,
RF, II, 246, din
rom.
ar proveni
alb.
shparttalloń.