pre-
Pref. verbal care
indică repetiția sau insistența. Lat.
per-, cf. de ex.
săra „a pune
sare”,
față de
a presăra „a împrăștia” sau „a
risipi”
linge „a da cu
limba”
față de
a prelinge „a picura”. S-a
confundat formal cu
pre- ‹ lat.
prae-,
frecvent în formații neologice și mai
rar în formații tradiționale, care
arată anterioritatea: cf.
seară „amurg”,
preseară „
ajun”. Din
cauza asemănării, a substituit uneori pref. sl.
prĕ-, cf.
pribeag, primejdie, prisacă (Nandriș,
R. istorică rom., II, 407; Rosetti, II, 45).