pricépe (pricép, pút),
vb. –
1. A
înțelege, a se dumeri, a-și
lua răspunderea. –
2. A savura, a
aprecia. – Var. înv.
precepe (și der.). Lat.
percĭpĕre (Philippide,
Principii, 44; Pușcariu 1379; Candrea-Dens., 1443; REW 6399), cf. v. it.
percevere, prov., cat.
percebre,
port.
perceber. – Der.
pricepere, s.f. (inteligență, judecată);
priceput, adj. (inteligent,
deștept; îndemînatic,
dibaci; expert);
nepriceput, adj. (greoi, neîndemînatic);
precepătură, s.f. (înv., îndemînare).