príce
s.f. –
1. Cauză, ocazie, pretext. –
2. Litigiu, proces. –
3. Ceartă, gîlceavă. –
4. Opoziție, contradicție. Sl.
pritĭča „
cauză” (Miklosich,
Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 290), cf. slov.
pritčati se „a se
certa”, cr.
priča „obstacol”. Rezultatul
rom.
arată o
reducere normală, cf. *
potci ›
poci, și
pritce, s.f. (parabolă), înv., din același cuvînt sl. Tiktin
combate această der., din considerente care
par insuficiente. – Der.
prici, vb. refl. (a se
certa, a se
bate);
pricelnic, adj. (înv., certăreț);
pricitor, adj. (arțăgos, scandalagiu);
pricină, s.f. (
cauză, motiv; pretext, ocazie;
ceartă, gîlceavă, litigiu), din sl. (bg., sb., slov.,
rus.)
pričina;
pricinui (var.
pricini), vb. (a
cauza, a da prilejul; a pretexta, a se disculpa; refl., a se
certa);
pricinaș, s.m. (certăreț;
parte dintr-un litigiu; acuzat);
pricinuitor, adj. (care pricinuiește);
pricinuitoare, s.f. (înv., acuzativ);
împricina, vb. (a inculpa);
împricinat, s.m. (acuzat).