risipí (risipésc, risipít),
vb. –
1. A dispersa, a împrăștia. –
2. A
izgoni, a fugări. –
3. A
cheltui, a
toca. –
4. A
face praf, a
distruge. –
5. A
irosi, a
prăpădi. – Var.
rîsipi, răsipi. Sl.
rasypati (Miklosich,
Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 213; Conev 79). Der.
risip, s.n. (înv.,
ruină);
risipă, s.f. (
ruină; stricăciune,
desfacere; dezordine; prăpăd);
risipitor, adj. (cheltuitor, distrugător). Din
rom. provin ucr.
prisipati (
Bogaci),
săs.
rissipin.