tartáj (-je),
s.n. –
Caiet,
foaie de tipăritură. – Var. înv.
trătăzi, trătaji. Mgr. τετράδιον (Tiktin), care a
dat *
tetrad, ce a
fost alterat prin analogie cu pl. Supraviețuiește în Mold. cu sensul special de „
copertă,
scoarță”. După Bick-
Graur, 26, din sl.
totrasŭ.