vîj
interj. – Imită șuierătura vîntului. Creație expresivă, cf.
bîz, fîș etc. – Der.
vîjii (var.
vîjîi și der.
săi), vb. (a șuiera, a
urla; a trosni; a vibra; a țiui);
vîjîială (var.
vîjîitură), s.f. (șuierat,
urlat);
vîjîitor, adj. (care vîjîie, țiuie);
vîjîitoare, s.f. (zbîrnîitoare, țiuitoare; Arg.,
cravată);
vîjoi, s.n. (șuvoi), în Trans.;
vîjîit, s.n. (vîjîire, țiuit). – Cf.
vijelie.