s.f. Împerechere armonioasă de sunete, care impresionează plăcut auzul. V. muzicalitate. [Gen. -iei. / cf. fr. euphonie, lat., gr. euphonia < eu – bine, phone – voce].
s.n. Instrument muzical de alamă folosit de obicei la acompaniament. ♦ Registru de orgă asemănător clarinetului. [Pron. -niu. / < it. eufonio].