EVACUÁ
vb. I. tr. 1. A goli, a
lăsa liber, a
părăsi (un
imobil, o
localitate etc.). ♦ A da afară pe cineva dintr-o
localitate, dintr-un loc, dintr-o locuință etc.
2. A
elimina, a îndepărta (dintr-un loc închis)
gaze,
reziduuri,
fecale etc. [Pron.
-cu-a, p.i.
-uez, 3,6
-uează,
ger.
-uând. / < fr.
évacuer, it., lat.
evacuare].