fă
interj. –
Formulă generică de
adresare pentru femei; fato,
femeie. – Var.
fa, făi.
Origine incertă. După Pușcariu 588, Tiktin, REW 3273,
DAR și Scriban,
ar fi
abreviere de la
fată, prin
analogie cu
mă. Pare mai
probabilă der. de la
fie,
dialectal fiiă, cf.
forma înv.
fă-sa „fie-sa”
citată de Scriban.
Iordan,
BF,
VII, 254,
propune drept etimon foemina, care pare mai
puțin probabilă. Cuvînt
cunoscut în Munt., Mold. și Bucov. (ALR, I, 199); în Mold. mai
ales fa.
Curent la
țară, se
consideră vulgarism în
limba literară.