Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția franci definiție dex
franci
găsește rime pentru
franci
Cuvinte apropiate:
brânci
(s.m.),
brânci
(vb.),
brânci
(s.n.),
crânci
,
franc
,
franca
,
franciu
,
franco
,
frânc
a împușca francul
expr.
1.
a-și cîștiga
existența
cu
greu
.
2.
a fi
mereu
în
criză
de
bani
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia franci
FRANC
4
, -Ă
,
franci, -ce
s.m., pl., adj.
1.
S.m. pl.
Unitate
de
triburi
din
grupul
germanilor
apuseni
, care
trăiau
în
sec
. III pe
cursul
inferior
și
mijlociu
al Rinului și care, în
sec
. V, au
cucerit
aproape
toată
Galia
și au
creat
statul
franc
.
2.
Adj. Care
aparține
francilor
4
(
1
),
privitor
la franci. – Din fr.
franc
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia franci
FRANC
2
,
franci
, s.m.
Denumire
dată
portaltoiului
obținut
din
sămânța
soiurilor
cultivate
(la
măr
,
păr
,
cireș
etc.) care
face
parte
din
aceeași
specie
cu
altoiul
. – Din fr.
franc
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia franci
FRANC
1
,
franci,
s.m.
1.
Denumire
dată
unității
monetare
în
Franța
, Belgia, Elveția etc.
2.
(Înv.)
Unitate
monetară
în
România
;
leu
2
. ♦ (
Azi
, la pl.)
Valoare
bănească
nedeterminată
;
bani
,
avere
. – Din fr.
franc
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia franci
FRANC
3
, -Ă
,
franci, -ce
, adj. (
Despre
oameni
) Care are un
caracter
sincer
,
loial
,
cinstit
; care
spune
pe
față
,
fără
înconjur
, ceea ce
gândește
; (
despre
înfâțișarea
sau
manifestările
cuiva) care
trădează
un
astfel
de
caracter
. ♦ (
Despre
acțiuni
)
Loial
,
cinstit
. [Var.:
franș
, -
ă
adj.] – Din fr.
franc
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia franci
FRANC
adj. v.
cinstit
,
neprefăcut
,
sincer
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia franci
FRANC
adv. v.
fățiș
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia franci
FRANC
s. v.
ban
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia franci
FRANC
s. v.
leu
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia franci
franc
(
loial
, care
aparține
francilor
) adj. m., pl.
franci;
f. sg.
fráncă
,
pl.
fránce
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia franci
franc
(
monedă
,
portaltoi
,
nume
de
popor
) s. m., pl.
franci
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia franci
FRAN//C
3
~ci
m.
1) (
în
Franța
, Belgia, Elveția etc.
)
Unitate
a
sistemului
monetar
. 2)
la pl. fam.
Bani
în
număr
nedeterminat
;
parale
. /<fr.
franc
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia franci
FRAN//C
2
~că
(
~ci
,
~ce
)
ist
.
Care
aparține
francilor
;
referitor
la franci.
Limbă
~că
. /<fr.
franc
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia franci
FRAN//C
1
~că
(
~ci
,
~ce
) 1)
(
despre
persoane
)
Care nu
tăinuiește
nimic
;
dispus
a-și
exprima
gândurile
fără
a
le
ascunde
;
deschis
;
neprefăcut
;
sincer
.
Atitudine
~că
. 2)
și
adverbial
(
despre
manifestări
ale
oamenilor
) Care
denotă
claritate
în
exprimare
;
prezentat
în
mod
direct
.
Surâs
~.
3) (
despre
acțiuni
) Care
corespunde
legilor
de
onoare
și
probitate
; în
conformitate
cu
onoarea
și
probitatea
morală
;
onest
;
cinstit
. /<fr.
franc
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia franci
FRANC
s.m.
Unitate
monetară
în
Franța
, Elveția, Belgia etc. [< fr.
franc
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia franci
FRANC
s.n.
Portaltoi
obținut
din
sămânța
soiurilor
cultivate
care
fac
parte
din
aceeași
specie
cu
altoiul
. [< fr.
franc
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia franci
FRANC, -Ă
adj.
Sincer
; neascuns,
deschis
;
cinstit
,
loial
. [Var.
franș
, -
ă
adj. / < it.
franco
, fr.
franc
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia franci
FRANC
1
s. m.
unitate
monetară
a
Franței
, Elveției,
țărilor
Africii
Centrale
, Belgiei etc. ♢
monedă
divizionară
în
Maroc
, a
suta
parte
dintr-un
dirham
. (< fr.
franc
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia franci
FRANC
2
s. n.
portaltoi
din
sămânța
soiurilor
cultivate
din
aceeași
specie
cu
altoiul
. (< fr.
franc
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia franci
FRANC
3
, -Ă
adj. s. m.
(
locuitor
) dintr-o
uniune
de
triburi
germane
, care
trăiau
în
sec
. III, pe
cursul
inferior
al Rinului. ♢ (s. f.)
limbă
germanică
vorbită
la
început
de franci,
cuceritorii
Galiei
. (< fr.
franc
, franque)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia franci
FRANC
4
, -Ă
adj.
sincer
,
loial
,
cinstit
. (< fr.
franc
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia franci
FRÂNC, -Ă,
frânci, -ce,
s.m. și f. (
Adesea
adjectival
)
Nume
generic
dat
odinioară
la noi
occidentalilor
de
origine
latină
. – Lat.
Francus
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia franci
frânc
s. m., adj. m., pl.
frânci;
f. sg.
frâncă
,
g.-d.
art
.
frâncei
,
pl.
frânce
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia franci
frînc (frấnci),
s.m. –
Gal
,
francez
. – Mr.
frangu,
megl.
frenc.
It.
franco
sau ngr. φράγϰος (Tagliavini,
Arch
.
Rom
.,
XXI, 375). Der. din sl.
frǫgŭ
(Miklosich,
Slaw., Elem.,
51; Byhan 310;
DAR
) este mai
puțin
probabilă
.
Sec
. XVII, înv. Este
dublet
al lui
franc
, adj., din fr.
franc
.
Der.
frîncesc,
adj. (înv.,
francez
,
gal
);
frîncește,
adv. (înv., în
franceză
, în
latină
);
frînghie
(var.
frenghie
), s.f. (înv.,
brocart
), din tc.
frengi
(Șeineanu, II, 175); cf. sb.
frȅnga
;
frențe
(var.
(s)frînție, (s)
frenție
, (s)frinție)
, s.f. (
sifilis
), din mag.
franc
„(
morb
)
galic
” (
DAR
; Gáldi,
Dict.,
130), cf. sb., cr.
frȁnca
;
(s)frințit
, s.m. (
sifilitic
);
francez
, s.m., din it.
francese
;
franțuz
, s.m., din germ.
Franzose
(Borcea 188), în
parte
prin
intermediul
sb.,
rus
.
francuz
(Sanzewitsch 203);
franțuzesc
,
adj. (
francez
);
franțuzește
, adv. (în
franceză
);
franțuzi
,
vb. (a-i
imita
pe
francezi
);
(s)
franțuzit
, adj. (care
imită
pe
francezi
);
franțuzism
, s.n. (
galicism
);
franțuzoaică
, s.f. (
femeie
care
face
parte
din
populația
Franței
);
frîncușe,
s.f. (
varietate
de
struguri
albi
);
franca
, vb. (a
plăti
taxele
de
transport
), din fr.
franchir,
dar
refăcut
după
franc
;
franchețe
, s.f. (
sinceritate
), din it.
franchezza
;
franco
, adv. (în care
cheltuielile
de
transport
sînt
cuprinse
în
prețul
de vînzare). Cf.
franzelă
,
farmazon
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia franci
LÍNGUA FRÁNCA
s.f.
1.
Limbă
comună
care
consta
din
italiană
amestecată
cu
elemente
din
franceză
,
provensală
,
spaniolă
,
greacă
,
turcă
și
arabă
,
vorbită
în
trecut
în
porturile
mediteraneene
.
2.
Limbă
folosită
drept
mijloc
de
comunicare
comun
între
persoane
vorbitoare
de
diverse
limbi
. (
loc
. it. =
limbă
francă
4
, cu
înțelesul
„
europeană
”) [
AHDEL, MW
]
Dictionar: Aceasta sursa include definitii ale unor cuvinte de uz curent care nu exista in nici unul din celelalte dictionare
|
definitia franci
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK