definiția gramaticii definiție dex

gramaticii

găsește rime pentru gramaticii
Cuvinte apropiate: grămăticie

GRAMÁTIC, -Ă,

gramatici, -ce, s.m. și f. Gramatician. – Din ngr. ghrammatikós, lat. grammaticus.

gramátic

(gramatician) s. m., pl. gramátici

GRAMÁTI//C ~ci

m. înv. 1) Specialist în gramatică. 2) Autor de gramatici. /<lat. grammaticus

GRAMÁTICĂ,

gramatici, s.f. Ansamblu de reguli cu privire la definitie/modifica">modificarea formelor cuvintelor și la definitie/imbina">îmbinarea lor în propoziții; ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul structurii gramaticale a unei limbi sau, p. ext., cu studiul tuturor elementelor constitutive ale unei limbi. ♦ Manual care studiază aceste elemente. – Din lat. grammatica.

gramátică

s. f., g.-d. art. gramáticii; pl. gramátici

GRAMÁTI//CĂ ~ci

f. 1) Ansamblu de reguli privitoare la modificarea formei cuvintelor și îmbinarea lor în propoziții. 2) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul modificării formei cuvintelor și al îmbinării lor în propoziții. /<lat. grammatica

GRAMÁTICĂ

s.f. Totalitatea regulilor privitoare la modificarea cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții și fraze; ramură a lingvisticii care studiază aceste reguli. ♦ Manual, tratat, carte care cuprinde un studiu asupra regulilor gramaticale. [< lat. grammatica, cf. it. grammatica, germ. Grammatik].

GRAMÁTICĂ

s. f. 1. ansamblu de reguli privitoare la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții. 2. ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sistematic al tuturor elementelor constitutive ale unei limbi; studiul structurii gramaticale a unei limbi (morfologia și sintaxa). 3. (p. anal.) ansamblu de reguli ale unei arte, tehnici sau științe. ♢ (inform.) mulțime finită de reguli care definesc un limbaj. (< lat. grammatica)

GRĂMĂTÍC,

grămătici, s.m. Secretar sau scriitor într-o cancelarie (domnească sau boierească). ♦ (Ir.) Lingvist; gramatician. – Din ngr. ghrammatikós.

GRĂMĂTÍC

s. v. diac.

GRĂMĂTÍC

s. v. cântăreț, dascăl, diac, pa-racliser, psalt, țârcovnic.

grămătíc

(scrib; dascăl) s. m., pl. grămătíci

GRĂMĂTÍ//C ~ci

m. (în evul mediu) Slujbaș la cancelaria domnească însărcinat cu scrierea uricelor; diac; uricar. /<ngr. grammatikós

grămătíc (grămătíci),

s.m. – Secretar, scriitor de cancelarie. – Mr. grămătic. Ngr. γραμματιϰός (Murnu 27), cf. bg. gramatik. Sec. XVI., înv. – Der. gramatică, s.f. (ansamblu de reguli cu privire la modificarea cuvintelor), din ngr. γραμματιϰή (sec. XVII); gramatical, adj., din fr.; gramaticesc, adj. (gramatical), sec. XVII, înv.

GRĂMĂTICÍE,

grămăticii, s.f. (Înv.) Cancelarie. – Grămătic + suf. -ie.

GRĂMĂTICÍE

s. v. cancelarie.

grămăticíe

s. f., art. grămăticía, g.-d. art. grămăticíei; pl. grămăticíi, art. grămăticíile
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar