definiția hac definiție dex

hac

găsește rime pentru hac
Cuvinte apropiate: ac, bac, bâc, dac, ha, hac, hai, hai, hal, ham, han, han, hap, har, hat, haț, hau, hauc, haz, , hăci, hăi, hăi, hăt, hăț, hău, hăuc, , hâc, hâcă, hâci, hâci, hâd, hâi, hâj, hâr, hâș, hâț, hc, hec, hoc, huc, iac, jac, lac, mac, mâc, oac, pac, pâc, rac (unealtă), rac (crustaceu), sac, sâc, tac, țac, vac

HAC2,

hacuri, s.n. (Reg.) Un fel de cui de fier care se bate iarna pe talpa încălțămintei sau la potcoavele cailor, ca să nu alunece. – Din ucr. hak.

HAC1,

(2) hacuri, s.n. 1. (În expr.) A-i veni (cuiva sau la ceva) de hac = a găsi modalitatea, sistemul de a învinge, de a face inofensiv pe cineva sau ceva care supără, care provoacă nemulțumiri. 2. (Înv.) Salariu, leafă. – Din tc. hak.

HAC

s. v. leafă, remunerație, retribuție, salariu.

hac

(răfuială) s. n., pl. hácuri

hac

(salariu, cui) s. n., pl. hácuri

HAC1

n. : A-i veni (sau a-i da) cuiva de ~ a găsi mijlocul de a pedepsi pe cineva care cauzează neplăceri; a pune pe cineva la punct. /<turc. hak

HAC2

~uri n. Cui de fier care se bate la talpa încălțămintei (ca să nu alunece). /<ucr. hak

hac4,

hácuri, s.n. (reg.) chip, putință, modru; asemănare, pereche.

hac3,

hácuri, s.n. (reg.; mai ales la pl.) vreascuri, târși, ramuri tăiate, crăci dărâmate, surcele.

hac (hácuri),

s.n. – Retribuție, remunerație, răsplată, salariu, leafă. – Mr. hache. Tc. hakkdrept” (Șeineanu, II, 193; Meyer 145; Ronzevalle 81), cf. ngr. χάϰι, alb. hak, sb., bg. hak (Berneker 383). Sec. XVIII, înv., astăzi se folosește numai în expresia a-i veni de hac, cf. ngr. λέου ἔνα χάϰϰ. Din rom. provine rut. hak (Berneker 383).

hac (hácuri),

s.n. – Cui de potcoavă. Germ. Haken, prin intermediul pol., rut. hak (Cihac, II, 133; DAR).

hac (hácuri),

s.n. – (Trans.) Surcele, vreascuri. Germ. Hack(holtz). – Cf. hăcui.

HÂC

interj. Sunet pe care-l scoate cineva când definitie/sughita">sughite sau când i se oprește brusc respirația. – Onomatopee.

hâc

interj.

HÂC

interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de cineva când sughiță sau când i se oprește brusc respirația). /Onomat.

hâc,

hâci, s.m. (reg.) Pici, ghibirdic.

hîc

interj. – Exprimă zgomotul unei căderi, ca și al sughițului și, în general, respirația gîfîită. Creație spontană, cf. sb., cr. hakati „a sufla” (Cihac, II, 133). – Der. hîcni, vb. (a plînge cu sughițuri, a gîfîi), rezultat dintr-o încrucișare cu icni; hîcîi, vb. (a gîfîi); hîcă, s.f. (necaz, grijă, supărare), explicabil prin sensul de „cauză de greutate respiratorie” (după DAR, în legătură cu mag. kökölnidespre animale, a merge cu spatele”).
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar