halál
s.n. –
1. Dar,
cadou. –
2. Mulțumire,
recunoștință. –
3. Noroc,
fericire. – Mr.
halane. Tc.
halal (Șeineanu, II, 199; Lokotsch 794), cf. ngr. χαλάλι „
permis”,
alb.
halalj, bg., sb.
halal „
fericire”.
Primele două sensuri sînt înv. (
sec. XVIII),
ultimul mai
ales ca adv., ngr. χαλάλι σου „să-ți fie de
bine”, bg.
halal da e „să fie cu
noroc”;
echivalează cu sp. „enhorabuena”.