haráci (haráciuri),
s.n. –
Tribut; mai cu
seamă cel
plătit de
Principate imperiului turc, din
sec. XV
pînă in
sec. XIX, cu
puține întreruperi. – Mr.
hărace. Tc.
harac (Roesler 606; Șeineanu, II, 206; Ronzevalle 589, cf. ngr. χαράτσι,
alb., bg.
harac, mag.
harács. – Der.
haracciu, s.m. (strîngător de
biruri), din tc.
haracci;
hărăcer, s.m. (
perceptor),
ambele înv.