definiția inventare definiție dex

inventare

găsește rime pentru inventare
Cuvinte apropiate: indentare, intentare, inventar, inventare

INVENTÁRE,

inventări, s.f. Acțiunea de a inventa și rezultatul ei; născocire, scornire. – V. inventa.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia inventare

INVENTÁRE

s. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, născocire, plănuire, plăsmuire, proiectare, realizare, scornire, (înv. și pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de ...) 2. v. scornire, ticluire, (fig.) urzire. (~ unei minciuni.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia inventare

inventáre

s. f., g.-d. art. inventării; pl. inventări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia inventare

INVENTÁRE

s.f. Acțiunea de a inventa. [< inventa].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia inventare

INVENTÁ,

inventez, vb. I. Tranz. 1. A crea, a născoci ceva nou care nu a existat până atunci, a imagina pentru prima dată; a face o descoperire tehnică. 2. A prezenta drept adevărate lucruri imaginare, care nu există, neadevărate; a scorni, a născoci; p. ext. a minți. – Din fr. inventer.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia inventare

INVENTÁ,

inventez, vb. I. Tranz. 1. A crea, a născoci ceva nou care nu a existat până atunci, a imagina pentru prima dată; a face o descoperire tehnică. 2. A prezenta drept adevărate lucruri imaginare, care nu există, neadevărate; a scorni, a născoci; p. ext. a minți. – Din fr. inventer.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia inventare

INVENTÁ

vb. 1. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gândi, a imagina, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. și pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naște, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de ...) 2. v. scorni.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia inventare

INVENTÁ

vb. 1. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gândi, a imagina, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. și pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naște, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de ...) 2. v. scorni.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia inventare

inventá

vb., ind. prez. 1 sg. inventéz, 3 sg. și pl. inventeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. inventéze
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia inventare

inventá

vb., ind. prez. 1 sg. inventéz, 3 sg. și pl. inventeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. inventéze
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia inventare

A INVENT//Á ~éz

tranz. 1) A descoperi prin muncă creatoare; a născoci; a scorni; a izvodi. 2) A crea în imaginație în mod arbitrar; a izvodi; a născoci; a ticlui; a broda; a fabrica. /<fr. inventer
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia inventare

A INVENT//Á ~éz

tranz. 1) A descoperi prin muncă creatoare; a născoci; a scorni; a izvodi. 2) A crea în imaginație în mod arbitrar; a izvodi; a născoci; a ticlui; a broda; a fabrica. /<fr. inventer
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia inventare

INVENTÁ

vb. I. tr. 1. A găsi, a crea, a imagina ceva nou; a născoci. 2. A scorni (minciuni, închipuiri); (p. ext.) a minți. [P.i. -tez și invént, 3,6 -tează. / < fr. inventer, it. inventare].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia inventare

INVENTÁ

vb. I. tr. 1. A găsi, a crea, a imagina ceva nou; a născoci. 2. A scorni (minciuni, închipuiri); (p. ext.) a minți. [P.i. -tez și invént, 3,6 -tează. / < fr. inventer, it. inventare].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia inventare

inventá (a ~)

vb., ind. prez. 3 inventeáză / invéntă
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2 | definitia inventare

inventá (a ~)

vb., ind. prez. 3 inventeáză / invéntă
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2 | definitia inventare

INVENTÁ

vb. tr. 1. a găsi, a crea, a imagina ceva nou; a născoci. 2. a scorni (minciuni, închipuiri); (p. ext.) a minți. (< fr. inventer)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia inventare

INVENTÁ

vb. tr. 1. a găsi, a crea, a imagina ceva nou; a născoci. 2. a scorni (minciuni, închipuiri); (p. ext.) a minți. (< fr. inventer)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia inventare

INVENTÁR,

inventare, s.n. Listă, catalog, registru, document în care sunt enumerate (și descrise cantitativ și valoric) toate bunurile care se află într-o gospodărie, într-o instituție, într-un magazin etc.; p. ext. totalitatea acestor bunuri. ♢ Inventar viu = totalitatea vitelor și păsărilor dintr-o gospodărie. Inventar mod = totalitatea uneltelor, a mașinilor, a mijloacelor de transport aparținând unei gospodării sau întreprinderi. ♢ Loc. vb. A face inventarul = a inventaria. ♦ P. gener. Listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte, a unor întâmplări etc.). – Din fr. inventaire, lat. inventarium.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia inventare

INVENTÁR

s. 1. listă, (înv.) catagrafie, sumar. (Un ~ de bunuri.) 2. (fam.) zestre. (~ al unei în-treprinderi.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia inventare

inventár

s. n., pl. inventáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia inventare

INVENTÁR ~e

n. Document în care sunt trecute și evaluate, sub aspect cantitativ și valoric, toate mijloacele de care dispune la un anumit moment o persoană fizică sau juridică. ♢ ~ gospodăresc totalitate a valorilor materiale aflate în gospodăria unei întreprinderi, a unei instituții sau a unei organizații. /<fr. inventaire, lat. inventarium
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia inventare

INVENTÁR

s.n. Listă, registru etc. cuprinzând toate lucrurile care constituie averea unei gospodării, a unei instituții etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri. ♢ A face inventarul = a inventaria. ♦ (Fig.) Listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte etc.). [< fr. inventaire, cf. lat. inventarium].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia inventare

INVENTÁR

s. n. 1. listă, registru etc. cuprinzând lucrurile care constituie averea unei gospodării, instituții etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri. 2. (fig.) listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte etc.). 3. totalitatea unităților care constituie o parte de vorbire, o clasă ori o specie lexicală sau gramaticală. (< fr. inventaire, lat. inventarium)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia inventare

inventar,

inventare s.n. (intl.) 1. furt. 2. arestare. 3. anchetă.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia inventare
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar