Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția invoire definiție dex
invoire
găsește rime pentru
invoire
Cuvinte apropiate:
îndoire
,
înnoire
,
învoire
a avea învoire de la maiorul Gărdescu
expr. (
mil
.)
a
fugi
din
cazarmă
sărind
peste
gard
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia invoire
ÎNVOÍ,
învoiesc
, vb.
IV
.
1.
Refl. recipr. A
ajunge
la o
înțelegere
, a
cădea
de
acord
, a se
înțelege
cu cineva. ♦ Refl. (Pop.) A se
angaja
, a se
tocmi
.
2.
Refl. A se
declara
de
acord
cu ceva, a
consimți
la ceva.
3.
Refl. recipr. (Pop.) A
trăi
în
bună
înțelegere
cu cineva, a se
înțelege
, a se
împăca
.
4.
Tranz. A
acorda
cuiva ceea ce
cere
; a
permite
, a
îngădui
. ♦ A
permite
cuiva să
lipsească
(
pentru
scurt
timp
) de la
serviciu
, de la
școală
, de la
cazarmă
etc. –
În +
voie
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia invoire
ÎNVOÍ
vb.
1.
v.
conveni
.
2.
v.
înțelege
.
3.
v.
pactiza
.
4.
v.
aproba
.
5.
v.
consimți
.
6.
a
accepta
, a
conveni
, (înv.) a
pristăni
.
(S-a ~ să
vină
la
nuntă
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia invoire
ÎNVOÍ
vb. v.
angaja
,
băga
,
concilia
,
intra
,
împăca
,
încadra
,
înțelege
,
tocmi
,
vârî
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia invoire
învoí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
învoiésc
, imperf. 3 sg.
învoiá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
învoiáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia invoire
A ÎNVO//Í ~iésc
tranz. pop. (
persoane
)
A pune în
posesia
unui
permis
sau a unei
permisiuni
.
A-l ~ să
plece
.
/
în +
voie
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia invoire
A SE ÎNVO//Í mă ~iésc
intranz. pop.
1) A
ajunge
la o
înțelegere
; a
cădea
de
acord
; a se
înțelege
; a
conveni
. 2) A fi de
aceeași
părere
; a se
declara
de
acord
.
~ cu
spusele
cuiva.
3) A se
înțelege
bine
; a
trăi
în
bună
înțelegere
; a se
împăca
. /
în +
voie
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia invoire
ÎNVOÍRE,
învoiri
, s.f.
Acțiunea
de
a
(
se
)
învoi
și
rezultatul
ei. ♦
Permisie
acordată
cuiva. – V.
învoi
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia invoire
ÎNVOÍRE
s.
1.
v.
înțelegere
.
2.
v.
încuviințare
.
3.
v.
per
-
misie
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia invoire
învoíre
s. f., g.-d.
art
.
învoírii
;
pl.
învoíri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia invoire
ÎNVOÍR//E ~i
f.
1)
v.
A
ÎNVOI
și
A SE
ÎNVOI
.
♢
După ~
potrivit
înțelegerii
. 2)
Permis
de a
lipsi
pentru
scurt
timp
de la
serviciu
. /v.
a (se)
învoi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia invoire
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK