Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția judecati definiție dex
judecati
găsește rime pentru
judecati
Cuvinte apropiate:
judecat
,
judecată
a judeca la rece
expr.
a
analiza
, a
chibzui
, a
cumpăni
cu
atenție
,
fără
prejudecăți
sau
patimă
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia judecati
JUDECÁ
,
júdec
, vb. I.
1.
Tranz. A-și
forma
o
opinie
despre
cineva sau ceva,
examinând
argumentele
,
luând
în
considerare
definitie
/imprejurare">
împrejurarile
,
urmările
etc.; a
discerne
, a
chibzui
.
2.
Tranz. A
aprecia
, a
prețui
, a
califica
. ♦ A
considera
, a
socoti
drept
...
3.
Tranz. și refl. (recipr.) A (se)
critica
, a (se)
condamna
, a (se)
mustra
.
4.
Tranz. A
examina
o
cauză
sau o
persoană
în
calitate
de
judecător
și a da o
hotărâre
judiciară
;
p. ext.
a
hotărî
, a
decide
ca
arbitru
, a
soluționa
un
litigiu
. ♢
Lucru
judecat
=
caz
asupra
căruia
s-a
dat
o
hotărâre
judiciară
definitivă
. ♦ Refl. recipr. A fi în
proces
, în
litigiu
cu cineva. – Lat.
judicare
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia judecati
JUDECÁ
vb.
1.
v.
chibzui
.
2.
a
chibzui
, a (se)
gândi
, a
socoti
, (înv. și
reg
.) a
sămălui
, (fig.) a
cântări
,
cumpăni
, a
drămui
.
(Să ~
cum
e mai
bine
.)
3.
v.
considera
.
4.
(
JUR
.)
(înv. și
reg
.) a se
pârî
, a se
pricinui
, (
reg
.) a se
pricini
, (înv.) a se
prici
, a se
prigoni
.
(S-au ~
pentru
o
succesiune
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia judecati
JUDECÁ
vb. v.
comanda
,
condamna
,
decide
,
dispune
,
fixa
,
hotărî
,
ordona
,
osândi
,
pedepsi
,
porunci
,
stabili
,
statornici
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia judecati
judecá
vb., ind. prez. 1 sg.
júdec
,
3 sg. și pl.
júdecă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia judecati
A JUDECÁ júdec 1
.
tranz
. 1) (
cauze
,
conflicte
,
procese
,
persoane
) A
supune
unei
decizii
judiciare
. 2) (
persoane
) A
caracteriza
într-un
anumit
fel
,
analizând
argumentele
,
circumstanțele
și
eventualele
defecte
. 3) A
examina
calitativ
și
cantitativ
pentru
a
stabili
valoarea
; a
aprecia
; a
prețui
; a
estima
; a
evalua
.
~
lucrurile
după
aparențe
. 4) A fi de
părere
; a
găsi
de
cuviință
; a
gândi
; a
crede
; a
socoti
; a
considera
. 5) A
face
să se
judece
. 2.
intranz
. A
poseda
facultatea
de a
gândi
logic
; a
raționa
. /<lat.
judicare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia judecati
A SE JUDECÁ mă júdec
intranz
. 1) A fi în
proces
judiciar
(
unul
cu
altul
). 2) A
face
schimb
reciproc
de
vorbe
de
ocară
. /<lat.
judicare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia judecati
judecá (júdec, judecát),
vb. –
1.
A
examina
o
cauză
, a da
sentința
într-o
cauză
. –
2.
(Înv.) A
condamna
, a da o
sentință
. –
3.
A
guverna
, a cîrmui, a
conduce
. –
4.
A-și
forma
o
opinie
, a
chibzui
. –
5.
A
examina
, a
cerceta
. –
6.
A
aprecia
, a
valora
, a cîntări. –
7.
A
exprima
o
părere
, a
critica
, a
dojeni
, a
condamna
. – Var. (Mold.)
giudeca
. Mr.
giudic, giudicare
, megl.
judic,
istr.
judec
.
Lat.
iūdĭcāre
(Pușcariu 914;
Candrea
-
Dens
., 910; REW 4600;
DAR
), cf.
alb
.
džukoń
(Philippide, II, 645), it.
giudicare
, prov.
jutgar,
fr.
juger
, sp.
juzgar
,
port
.
julgar
. Der.
judecată
, s.f. (înv.,
sentință
, hotărîre
judecătorească
;
justiție
,
rațiune
,
bun
simț
;
proces
), care
ar
putea
de
asemenea
să fie
reprezentant
al lat.
(res)iūdicāta
(după
Candrea
-
Dens
., 911 și
DAR
, de la pl. de la
iūdicātum
);
judecător
,
s.m. (
funcționar
de
stat
care
soluționează
procesele
,
magistrat
;
arbitru
), de la
judeca
cu suf. -
tor
;
judecătoare
,
s.f. (
tribunal
,
judecătorie
), cu suf. -
toare
(după
DAR
, din lat.
iūdicatōria sedes
);
judecătorie
,
s.f. (
tribunal
;
profesiunea
de
judecător
);
judecătoreasă
,
s.f. (
soție
de
judecător
);
judecătoresc
,
adj. (judicial);
desjudeca
, vb. (înv., a
hotărî
, a da o
sentință
);
răsjudeca,
vb. (a-și
schimba
prima
hotărîre, a-și
schimba
părerea
; a da din
nou
o
sentință
);
prejudecată
,
s.f., pe
baza
fr.
préjugé
;
prejudeca
, vb., pe
baza
fr.
préjuger
;
prejudeț
,
s.n. (înv.,
prejudecată
) pe
baza
lat.
praeiudicium
;
prejudiciu
(var.
prejudițiu
), s.n. (
prejudecată
;
pagubă
,
daună
,
extorsiune
),
dublet
al cuvîntului
anterior
, prin
intermediul
fr.
préjudice
;
prejudicia
,
vb., din fr.
préjudicier
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia judecati
Judecat
≠
nejudecat
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia judecati
JUDECÁTĂ
,
judecăți
, s.f.
1.
Facultatea
(
1
) de a
gândi
logic
;
rațiune
,
inteligență
,
gândire
. ♢
Loc
. adj. și adv.
Cu
judecată
= cu
bun
-
simț
, cu
tact
;
serios
,
temeinic
. ♦
Părere
,
idee
,
socoteală
.
2.
Formă
logică
fundamentală
exprimată
printr-o
propoziție
în care se
afirmă
sau se
neagă
ceva.
3.
Acțiunea
de a
judeca
(
4
);
dezbatere
judiciară
;
proces
,
județ
(
I, 3
);
soluție
dată într-un
litigiu
. ♢
Loc
. vb.
A
face
judecată
= a
judeca
. ♢ Expr.
A da
(sau
a
trage
, a
chema
, a
trimite
etc.
în
ori
la
)
judecată
= a
intenta
cuiva un
proces
, a
chema
în
fața
justiției
. (În unele
religii
)
Judecata
de
apoi
=
judecată
divină
la care
Dumnezeu
va
chema
pe toți
oamenii
, la
sfârșitul
lumii
,
pentru
a
le
hotărî
soarta
(
fericirea
sau
osânda
veșnică
). – Lat.
judicata
(pl. lui
judicatum
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia judecati
JUDECÁTĂ
s.
1.
v.
inteligență
.
2.
v.
minte
.
3.
gân-dire,
intelect
,
înțelegere
,
minte
,
raționament
,
rațiune
, (fig.)
cap
.
(Are o ~
extrem
de
limpede
.)
4.
minte
,
rațiune
, (
rar
)
cunoștință
, (pop. și fam.)
glagore
, (înv.)
rezon
.
(O ~
normală
.)
5.
minte
,
raționament
,
rațiune
, (înv.)
socoată
,
socoteală
,
socotință
.
(O ~
sănătoasă
.)
6.
v.
concepție
.
7.
v.
pă
-rere
.
8.
v.
chibzuială
.
9.
v.
apreciere
.
10.
proces
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia judecati
JUDECÁTĂ
s. v.
condamnare
,
jurisdicție
,
osândă
,
pedeapsă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia judecati
judecátă
s. f., g.-d.
art
.
judecății
;
pl.
judecăți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia judecati
JUDEC//ÁTĂ ~ăți
f
. 1)
Facultate
a
omului
de a
gândi
logic
și de a
înțelege
sensul
și
legătura
fenomenelor
;
intelect
,
minte
;
rațiune
. ♢
Cu ~
a) cu
bun
-
simț
; cu
chibzuială
; b)
temeinic
. 2)
Formă
fundamentală
a
gândirii
,
exprimată
printr-o
propoziție
în care se
afirmă
sau se
neagă
ceva. 3)
Gând
exteriorizat
în care se
afirmă
sau se
neagă
ceva;
raționament
. 4)
Punct
de
vedere
(
asupra
unui
lucru
sau
asupra
unei
persoane
);
opinie
,
părere
,
considerent
;
cuvânt
. 5)
jur
.
Întrunire
a unei
instanțe
judecătorești
pentru
soluționarea
unor
chestiuni
de
natură
penală
sau
civilă
;
acțiune
judiciară
;
proces
. ♢
A da
(
sau
a
chema
, a
trimite
) în ~ (pe cineva)
a
intenta
un
proces
cuiva; a
deferi
judecății
(pe cineva),
~
ata
de
apoi
judecată
divină
care se
crede
că va avea
loc
la
sfârșitul
lumii
. /<lat.
judicata
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia judecati
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK