definiția lati definiție dex

lati

găsește rime pentru lati
Cuvinte apropiate: bati, clăti, găti, hăti, lacti, lai, lani, lapi, lat, lat, lată, lati, latin, latir, laxi, lăsti, lăți, plati, plăti, sati, tati

LATI-

elem. „lat, larg”, (< fr. lati-, cf. lat. latus)

à la

(fr.) prep. (à la Cluj)

ála

(lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae)

à la carte

(fr.) [carte pron. cart] loc. adj., loc. adv.

à la grecque

(fr.) [grecque pron. grec] (grec-que) loc. adj., loc. adv.

à la longue

(fr.) [pron. alalõg] (lon-gue) loc. adj., loc. adv.

à la russe

(fr.) [pron. alarüs] loc. adj., aloc. adv.

a o face lată

expr. 1. a comite o eroare; a greși. 2. a petrece, a chefui.

CA-LA-BREÁZA

s. breaza (art.), ungureasca (art.), de doi. (Dansul popular românesc ~.)

ca-la-Breáza

s. f.

de-a látul

loc. adv.

de la

prep.

de pe la

prep.

FRUNZĂ-LÁTĂ

s. v. iris, stânjen, stânjenel.

IARBĂ-LÁTĂ

s. v. iris, stânjen, stânjenel.

LA1

prep. A. I. (Introduce complemente circumstanțiale de loc sau atribute care arată locul) 1. (Complementul indică direcția sau ținta unei mișcări, a unei acțiuni) S-a dus la el. 2. (Complementul indică limita în spațiu) Apa i-a ajuns la umeri. 3. (Complementul indică distanța) Cade la doi metri de casă. 4. (Complementul indică locul, poziția unde are loc o acțiune, o stare) Locuiește la munte. ♦ (Atributul indică poziția) Han la drumul mare. II. (Introduce un complement circumstantial de timp) 1. (Complementul indică perioada, momentul, ocazia în prezent, tercut sau viitor) Plecăm la începutul primăverii. ♢ Expr. La mulți ani ! = (ca urare făcută cuiva, de obicei cu prilejul aniversării zilei de naștere) îți doresctrăiești încă mulți ani ! 2. (Complementul indică periodicitatea) Festivalul are loc o dată la doi ani. III. (Introduce un complement circumstanțial de scop) S-a dus la vânătoare. ♢ Loc. adv. (Pop. și fam.) La ce ? = în ce scop ? ce rost are ? IV. (Introduce un complement circumstanțial de cauză) Tresărea la orice zgomot. V. (Introduce un complement circumstanțial de mod) Caii aleargă la galop. ♢ Expr. La preț (sau la prețul) de... = cu prețul, contra prețului; în schimbul prețului... ♦ (Complementul indică măsura) Mătasea se vinde la metru. VI. (Introduce un complement circumstanțial instrumental) Cântă la pian. VII. (Introduce un complement circumstanțial de relație) Este rău la suflet. VIII. (Introduce un complement indirect) Nu răspunzi la întrebări. IX. 1. (Cu valoare de num. nehot., exprimă o cantitate mare) Bea la apă. 2. (Adverbial) Cam, aproximativ, circa. Erau la 30 de oameni. B. (În prepoziții compuse) I. De la. 1. (Introduce un complement circumstanțial de loc care indică punctul de plecare al unei acțiuni în spațiu) Coboară de la munte. 2. (Introduce un complement circumstanțial de timp care indică punctul de plecare al unei acțiuni în timp) Doarme de la prânz. ♢ Loc. adv. De la o vreme = începând cu un moment dat, după un timp, într-un târziu. 3. (Introduce un complement circumstanțial de mod; în loc. adj.) De la sine = fără ajutorul sau intervenția nimanui. 4. (Introduce un complement indirect) De la cine ai primit scrisoarea ? 5. (Introduce un atribut care indică locul existenței, proveniența sau apartenența) Flori de la munte. Degetele de la mână. 6. (Introduce un atribut care indică timpul) Ședința de la ora 12. II. Pe la. (Dă o nuanță de aproximație) 1. (Introduce un complement circumstanțial de loc) Vino pe la noi. 2. (Introduce un complement circumstanțial de timp) Pleacă pe la amiază. III. Până la. 1. (Introduce un complement circumstanțial de timp) Așteaptă până la vară. 2. (Introduce un complement circumstanțial de loc) Îl conduce până la ușă. 3. (Introduce un complement circumstanțial de mod) Îi chinuiește până la exasperare. ♢ Expr. Până la unul = absolut toți. – Lat. illac.

LA2

s.m. invar. Treapta a șasea din gama do major; sunetul și nota corespunzătoare. – Din it. la.

LA3

, lau, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) spăla (pe cap); A (se) scălda, a (se) îmbăia. ♢ Compus: lă--mamă subst. = om prost, lălâu. [Prez. ind.: lau, lai, lă, lăm, lați, lau] – Lat. lavare.

LA

vb. v. îmbăia, scălda, spăla.

LA

adv. v. aproape, aproximativ, cam, circa, vreo.

LA

prep. 1. (local) asupra, către, înspre, spre, (înv.) despre, între, supra. (Își ațintește privirea ~ noi.) 2. (local) în. (Merge ~ vale.) 3. (cauzal) pentru. (Îl pedepsea ~ cea mai mică abatere.) 4. (final) (înv.) spre. (L-a condamnat ~ moarte.)

la

prep.

la

s. m. invar.

la

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lau, 2 sg. lai, 3 sg. lă, 1 pl. lăm, imper. 2 sg. la; conj. prez. 3 sg. și pl. lea/léie/láie; imper. 2 sg. lă; ger. lând; part. lăút

LA

m. 1) A șasea treaptă din gama do major. 2) Sunetul și nota corespunzătoare. /<it. la

A LA lau

tranz. pop. (persoane) 1) A spăla (pe cap). 2) fig. fam. A muia din toate părțile; a uda în întregime; a scălda. ♢ Lă--mamă om mărginit la minte. /<lat. lavare

LA

prep. 1) (exprimă un raport spațial indicând direcția) A pleca la oraș. 2) (exprimă un raport temporal, concretizând o perioadă, un interval de timp) Plecarea la ora patru. Vom vedea la primăvară. 3) (exprimă un raport modal) A merge la pas. Te întorci la fugă. 4) (exprimă un raport instrumental) A cânta la pian. 5) (exprimă destinația) Le-am comunicat la ai mei. 6) (exprimă o aproximație) Cam; aproape. S-au adunat la două sute de oameni. 7) (se folosește în componența prepozițiilor compuse) Se întoarce de la serviciu. Vine pe la două și ceva. /<lat. illac

la

prep. – 1. Spre, către, în direcția (indică mișcarea). – 2. Pînă, înspre, aproape de (indică mișcarea și poziția). – 3. În, în apropiere (indică mișcarea și poziția). – 4. În. – 5. Acasă la, în casa lui. – 6. În privința, cu privire la; urît la față (Beldiman); se pricepea la cazane (Galaction). – 7. (Indică timpul); la nouă (Rebreanu). – 8. În timpul, pe durata (arată o coincidență temporală). – 9. Cu prilejul, cu ocazia, pentru; „nu iei și-un curcan fript la drum?” (Alecsandri). – 10. Pe parcursul, în timpul (indică un obiectiv temporal). – 11. În fața, față de (indică finalitatea); bun la Dumnezeu. – 12. (Formează dativul); să ne fie traiul bun la toți romînii (Alecsandri). – 13. În jur de, aproximativ (în loc de ca la); sint la opt ani de cînd i sint detoriu (Doc. 1610). – 14. A (formează genitivul, cînd este însoțit de un numeral); ibovnică la doi veri (pop. Jarnik). – 15. Mult, de mai multe ori (exprimă în parte aceeași idee cu partitivul fr.); începuseră să-și care la pumni (Rebreanu). – Mr., megl., istr. la. Lat. illac ad, formă întărită a prep. (Meyer-Lübke, Rom. Gramm., III, 364; Pușcariu 929; REW 4265; Candrea-Dens., 933; Weigand, Jb., X, 437; Pascu, I, 105; cf. Moser 436). Întrebuințările sînt în general cele ale prep. a, pe care a înlocuit-o aproape complet. Formarea dativului cu la (ca în rom. a), este paralelă formării cu art. encl., fără să se poată preciza regula de întrebuințare; îți spun ca la un frate (Creangă) este la fel de corectă, deși poate mai puțin frecventă decît îți spun ca unui frate. Se poate doar notadativul cu la pare să fie preferat cînd urmează după un alt dativ sau genitiv de același număr; chestiunea acordării drepturilor civile la femei (J. Bart), nu femeilor; și că acest dativ apare cu la pare să indice o idee mai generală decît cealaltă formă. Pentru genitivul cu la, cf. a. Ultima folosire a lui la diferă de partitivul fr., întrucît indică o repetare frecventă a acțiunii verbale.

la (láu, lăút),

vb. – A spăla. – Mr. lau, lată, lare. Lat. lavāre (Pușcariu 954; REW 4951; DAR), cf. it. lavare, prov., sp., port. lavar, fr. laver. Înv., se pare că ar fi pierdut teren din sec. XVI, în fața der. său a spăla; azi se folosește în regiunea muntoasă din Munt., în Mold. și, în parte, în Trans., unde inf. său sună uneori a lăia. Cf. lături, lăun. Der. lăutoare, s.f. (spălat; spălătorie; Trans., spălător); lăutor, s.n. (înv.); lăutură, s.f. (spălat; baie; apă caldă pentru a spăla); nelăut, adj.; nelăuți, vb. (Trans.). – Der. neol. lavabo(u), s.n., din fr. lavabo; lavoar, s.n., din fr. lavoir; lavabil, adj., din fr. lavable.

LA

s.m. invar. (Muz.) 1. Treapta a șasea a gamei majore tip; sunetul și nota corespunzătoare. 2. Coarda sau clapa unui instrument care redă sunetul acestei note. [< it. la].

LA

s. m. inv. (muz.) 1. treapta a șasea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. 2. coarda sau clapa unui instrument care redă acest sunet. (< it. la)

la îndemână

loc. adv.

la-la-la

interj.

la máximum

loc. adv.

la mínimum

loc. adv.

la o parte

loc. adv.

LA ȘCHIOPÍCĂ

s. v. șotron.

LAT, -Ă,

(1) lați, -te, adj. (2) laturi, s.n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ♢ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic, ♢ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ♢ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S.n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ♢ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ♢ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

LAT

s. v. păduche.

LAT

adj., s. 1. adj. larg, mare. (Pălărie cu boruri ~.) 2. s. v. lățime.

Lat

îngust, strâmt

lat

(foaie de pânză) s. m., pl. lați

lat

(lățime) s. n., pl. láturi

lat

adj. m., pl. lați; f. sg. látă, pl. láte

LAT látă (lați, láte)

1) Care are o întindere mare pe transversală; extins în lățime. Pânză ~ă. Frunte ~ă. ♢ ~ în spate (sau în spete) bine dezvoltat fizicește. A o face lată a) a trage un chef strașnic; b) a face inconștient o boroboață. 2) fam. Care este în stare de nesimțire; întins fără mișcare. ♢ A rămâne (sau a cădea) ~ a cădea fără simțire la pământ. A lăsa pe cineva ~ a bate (pe cineva), lăsându-l în nemișcare. A fi ~ de foame a fi istovit de foame; a fi foarte flămând. /<lat. latus

lat (látă),

adj. – 1. Larg, spațios. – 2. Amplu, întins. – 3. Plan, plat. – 4. (Arg.) Grav, serios (mai ales în expresia e latătreaba-i serioasă”). – 5. Emfatic, bombastic, umflat. – 6. (Adv.) Ca o piatră, ca o greutate moartă. – 7. (S.n.) Lățime. – 8. (S.n.) Partea plană a unui obiect. – 9. (S.n.) Lățimea sabiei. – 10. (S.m.) Lățimea unei țesături. – 11. (S.m.) Plastron de cămașă, piept. – 12. (S.m., Arg.) Orez. Lat. latus (Pușcariu 964; Candrea-Dens., 955; REW 4935; DAR), cf. it. lato, prov. lat, sp. lado, cu uz subst. (cf. totuși Dante, I, XIII, 13; ali hanno late; v. sard. latalățime” (Atzori 212); bearn., lat. „larg”). E sinonim și concurent cu larg. Pentru sensul 11, care se folosește mai ales la pl., Bogrea, Dacor., IV, 826 și DAR pornesc de la germ. Latzcorset, piept”; dar e evident că-i vorba de o aplicare specială a sensului 10, cf. fr. largeur, sp. ancho, ca termeni de croitorie. Pentru semantismul de sub 12, cf. sp. ladilla. Der. lătîi (var. Banat latîńu), adj. (turtit, plat); lătăreț, adj. (turtit, plan; bîlbîit); lătăreț, s.m. (varietate de scrumbie, Scomber pelamys); lătăreață, s.f. (Trans., măsură de un sfert de litru); latiță, s.f. (plantă nedeterminată, cu frunze late); lăteață, s.f. (varietate de șobolani de cîmp, Myoxus glis); lateș, adj. (cu coarne desfăcute); lătăuș, s.m. (nimfa țînțarului, Culex pipiens); lătete, s.n. (Banat, scîndură); lățiș, adv. (oblic, în sensul lățimii); lătîng, adj. (rar, interminabil, fără sfîrșit), cu un suf. neuzual, cf. nătîng; lăți, vb. (a lărgi; a turti, a netezi; refl., a se extinde, a se propaga, a se răspîndi), de la lat, dar cf. lat. latesco (Pușcariu 48; Candrea-Dens., 956); lăție, s.f. (înv., extensiune); lățime, s.f. Cf. latură. În compusele bucălat, codălat, -lat nu este adj. (cf. Spitzer, Dacor., V, 332 și REW 4934), ci suf. -at cu infix expresiv.

lă-mă-mámă

s. m. invar.

LĂȚÍ,

lățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face mai lat, mai larg sau mai turtit. ♦ A (se) întinde în toate direcțiile, a facedevină sau a deveni (mai) întins; a (se) mări. ♦ Refl. Fig. A se răspândi, a se împrăștia, a se propaga. – Din lat.

LĂȚÍ

vb. 1. v. extinde. 2. v. răspândi. 3. a circula, a se extinde, a se împrăștia, a se întinde, a se propaga, a se răspândi, a se transmite, (înv.) a se rășchira, a se tinde. (Vestea, zvonul se ~ din gură în gură.) 4. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) împrăștia, a (se) întinde, a (se) propaga, a (se) răspândi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Știrea s-a ~ peste tot.)

A (se) lăți

≠ a (se) îngusta

lățí

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lățésc, imperf. 3 sg. lățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. lățeáscă

A LĂȚ//Í ~ésc

tranz. A face să se lățească. /Din lat

A SE LĂȚ//Í

pers. 3 se ~éște intranz. 1) A deveni lat; a se face mai mare în lățime. 2) fig. (despre știri, vești) A deveni cunoscut unui cerc larg de persoane; a se răspândi; a se propaga. /Din lat

până la

prep.

pe la

prep.

Schimbárea la Fáță

s. pr. f.
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar